0730-074-765 anne.matei@gmail.com

Ce este Terapia Bowen?

Terapia Bowen prezintă unul dintre cele mai profunde concepte terapeutice existente în lume, în prezent. Se bazează pe teoria conform căreia, odată ce s-a realizat relaxarea totală a corpului, se activează abilitatea proprie organismului de a redresa orice problemă a corpului şi a minţii, prin readucerea acestora la echilibru şi armonie.

Terapia Bowen este o formulă unică de reechilibrare neuro-musculară.
Lucrează atât prin sistemul nervos, la nivel structural şi muscular, cât şi prin sistemul circulator şi limfatic

  • Tensiunile musculare şi încordările se elimină, iar circuitul limfatic normal se restabileşte
    deşi nu se masează muşchii, ca în masajul terapeutic.
  • Deplasările osoase se realiniază
    deşi nu se execută nici o manipulare a articulaţiilor sau oaselor, ca în chiropracţie.
  • Meridianele energetice se restabilesc imediat
    deşi practica nu se bazează pe meridiane şi nu se aseamană nici cu acupunctura, nici cu presopunctura.
  • Echilibrul psihic se normalizează
    deşi nu este necesară invocarea unui răspuns emoţional, ca în cazul terapiilor ce se adresează minţii şi corpului deopotrivă.

Cum funcționează terapia Bowen?

Există câteva teorii cu privire la felul în care acţionează Terapia Bowen.

Una dintre acestea sugerează că “mişcările” Bowen stimulează proprioreceptorii şi fibrele senzoriale ale sistemului nervos periferic. Aceasta încurajează organismul să se reechilibreze şi să se reîntoarcă la starea naturală de sănătate. Proprioreceptorii asigură percepţia asupra poziţiei şi miscării corpului şi se găsesc în ţesutul conjunctiv, muşchi, tendoane, ligamente şi fascie.

Un anumit tip de receptor şi în particular nociceptorul, joacă un rol foarte important în eficienţa tratamentului Bowen. Nociceptorii sunt în mod special sensibili la stimulii agresivi, care afectează, sau au potenţial de a afecta ţesuturile. Aceştia se numesc uneori şi receptori de durere, dar acest termen este înşelător, deoarece durerea este interpretată la un nivel superior, cerebral. Nociceptorii sunt amplasaţi în aproape toate ţesuturile corpului, dar sunt foarte numeroşi în fascie, o membrană de ţesut fibros care înfăşoară, înconjoară, susţine şi ridică muşchii, ţesuturile şi organele corpului. Fascia crează un spaţiu între fiecare grup de muşchi, muşchi individuali şi fibre individuale, până la nivel microscopic, permiţând o mişcare optimă şi sănătoasă a fluidelor către toţi muşchii şi toate articulaţiile corpului.

Când apare o leziune a corpului, cum ar fi de exemplu o fractură a degetului de la picior, nociceptorii transmit un răspuns reflex, cu 70- 120 metri/secundă, de-a lungul fibrei aferente, până la thalamus, localizat în creier. Această informaţie este mai apoi prelucrată de cortex şi ulterior transmisă înapoi, prin intermediul diferitelor fibre, la locul traumatizat, pentru a începe procesul de vindecare, prin contractarea muşchilor şi începerea procesului inflamator în zonă.

Dacă durerea persistă o lungă perioadă de timp, fascia rămâne contractată spre a proteja zona dureroasă, cauzând astfel disfuncţii sau restricţii de mişcare ale ţesuturilor înconjurătoare.

Chiar după ce osul s-a vindecat, continuăm să şchiopătăm, deoarece fascia restricţionează mişcările şi continuă să-şi păstreze forma.

Cu fiecare mişcare Bowen, fascia este angrenată şi “deranjată” pentru scurt timp, dar nu este deplasată prin forţă. Când aderenţa fasciei este diminuată, iar ţesutul conjunctiv cicatrizat se înmoaie şi se contractă, fascia îşi reduce contracţia. Structurile musculo- scheletale devin capabile să- şi mărească capacitatea de mişcare şi să- şi folosească tot potenţialul de forţă şi în plus, nervii, vasele de sânge şi nodurile limfatice situate în aceste ţesuturi relaxate, funcţionează optim.

Prin întinderea fibrelor de colagen şi modificarea formei ţesutului conjunctiv, realizate de mişcările Bowen de mică intensitate, nociceptorii aflaţi în fascie şi ţesut conjunctiv sunt stimulaţi să transmită un impuls de neagresiune prin sistemul nervos central, la cortex, iar cortexul recunoscând această informaţie, iniţiază procesul de vindecare pentru această etapă reparatorie. Se va transmite un mesaj, prin fibrele aferente, pentru înlăturarea inflamaţiei şi relaxarea fibrelor musculare şi a ţesutului conjunctiv.

Reechilibrarea sistemului nervos vegetativ – se pare că Tehnica Bowen are cel mai important şi profund efect în această zonă, unde este guvernat mecanismul de auto- vindecare al organismului. Sistemul nervos vegetativ controlează peste 80% din funcţiile corpului şi este foarte susceptibil la factorii externi de stres. Majoritatea oamenilor, trăiesc astăzi într- o constantă stare de stres şi hiperstimulare simpatică a sistemului nervos vegetativ. Vindecarea are loc atunci când sistemul nervos vegetativ trece de la dominanta simpatică la cea parasimpatică. Tehnica Bowen activează ca un catalizator pentru această schimbare; în timpul şedinţelor, pacienţii adesea adorm sau cad într- o stare de profundă relaxare, auzindu- se cu putere peristaltismul. Aceasta indică trecerea către dominanta parasimpatică, cu reducerea stresului la nivel profund. Aceasta poate explica de ce, doar după câteva şedinţe Bowen, se reactivează frecvent procesul de însănătoşire, atunci când convalescenţa în urma traumelor, bolilor sau intervenţilor chirurgicale stagnează.

Reflexul de contracţie – majoritatea mişcărilor se realizează la origine, pe inserţia sau pe corpul muşchilor, unde sunt localizaţi receptorii celulelor Golgi, informând sistemul nervos despre starea de tensiune, alungirea sau contracţia ţesutului musculotendinos. Aceşti receptori sunt stimulaţi în timpul mişcărilor de “solicitare” şi “rolare” ale tehnicii Bowen. În cazul unui circuit durere – muşchi – spasm, putem întrerupe acest cerc vicios prin schimbarea stimulilor primiţi de sistemul nervos.

Proprioreceptorii articulaţiilor – toate mişcările executate în jurul unei articulaţii afectează direct articulaţia, capsula şi ligamentele, care sunt puternic inervate cu proprioreceptori. Şi în acest caz, stimulii vor fi primiţi de către sistemul nervos, invitând la normalizarea funcţionării articulaţiei, fără a fi nevoie de o manipulare în forţă.

Fascia – fiecare mişcare Bowen este efectuată la nivelul superficial al fasciei şi afectează relaţia dintre fascie şi nervii, muşchii sau tendoanele ce sunt mobilizate. Fascia joacă un rol important în coordonarea musculară, aliniamentul postural şi integritatea structurală şi funcţională. În urma unui traumatism, toate acestea vor fi afectate în mod negativ, deoarece fascia va deveni rigidă, contractată, torsionată şi deshidratată, aşa cum demonstrează lucrările Idei Rolf şi a multor altor osteopaţi. Ca rezultat direct al unei şedinţe Bowen, se observă adesea slăbirea aderenţei, înmuierea ţesutului afectat şi îmbunătăţirea posturii şi a mobilităţii, fără mobilizare forţată sau intindere.

Punctele Trigger – multe din mişcările Bowen se suprapun sau coincid cu localizarea punctelor Trigger. Prin eliminarea acestor puncte Trigger, se înlătură senzaţia de durere şi se ameliorează mobilitatea articulaţiilor şi coordonarea musculară.

Punctele de acupunctură şi meridianele – majoritatea mişcărilor se suprapun peste punctele de acupunctură, iar unele traversează chiar două sau trei meridiane dintr-o dată. Practicienii de acupunctură au corelat indicaţiile şi efectele mişcărilor Bowen cu punctele corespondente din acupunctură. Aceştia au comentat şi asupra schimbării imediate a pulsului de acupunctură, ca răspuns la mişcări şi proceduri. Suprapunerea acestor două sisteme ar putea explica componenta energetică extrem de puternică a tehnicii şi efectul său asupra organelor interne.

Memoria celulară – oamenii de ştiinţă au demonstrat că unele mişcări specifice Bowen declanşează recuperarea memoriei celulare a organismului, prin accesarea “tiparului originar” şi reinstalarea parametrilor unei stări anterioare de bine şi echilibru.

Cel mai bun doctor oferă întotdeauna cât mai puţine medicamente !

Benjamin Franklin